Declaratia de dragoste a unui judecator

Iubit Stat Român


Am fost amagit şi înşelat de reprezentaţii tăi la alegerea profesiei de judecător în România. Am crezut că voi fi judecător într-un stat de drept în care voi putea măcar să-mi respect jurămintele.

Conform dispoziţiilor legale am fost solicitat, ca orice nou judecător, să depun jurământul: “Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Jurămantul acesta trebuie să fie în mintea unui judecător în orice moment din viaţa sa profesională şi chiar privată, legea arătând importanţa jurământului ca o condiţie esenţială a activităţii „Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept, nulitatea numirii în funcţie” iar celelalte puteri având obligaţia de a asigura toate condiţiile pentru respectarea acestuia.

Mi-am călăuzit activitatea profesională după acest jurământ dar acum am ajuns la concluzia că, din vina reprezentanţilor tăi din puterile executivă şi legislativă, nu mai pot respecta în totalitate acest jurământ.

În data de 2 Iunie 2010, pentru a respecta măcar partea referitoare la „onoare, conştiinţă” am înţeles să demisionez din funcţia de judecător, din demnitate, ca formă de protest.

Am considerat întotdeauna că partea de la mijlocul jurământului referitoare la „apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei” este cea mai importantă, toate celelalte aspecte referitoare la „respectarea Consituţiei şi legilor ţării” sau îndeplinirea atribuţiilor „cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire” fiind indicate ca mijloace pentru a realiza acest scop.

Însă acum nu mai poate fi vorba de a „apăra drepturile… fundamentale” ale fiecărui cetăţean deoarece reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă nu mai permit judecătorului aceasta.

Reprezentanții tăi înţeleg să nu respecte hotărâri judecătoreşti irevocabile ce apără drepturile fundamentale, să emită legislaţie în mod vădit contrară drepturilor omului, cu ignorarea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului şi să împiedice buna funcţionare a justiției, obligând astfel judecătorii să nu-şi respecte jurămintele.

S-ar putea spune că judecătorul este cel ce trebuie să respecte jurământul iar nu celelate puteri, însă nu trebuie să uităm că şi reprezentanții tăi, Stat Român, au jurăminte depuse (respectarea acestor jurăminte va fi analizată într-o altă scrisoare deschisă, după eliberarea din funcţie şi înlăturarea obligaţiei de rezervă specifică magistraţilor).

iar o hotărâre judecătorească apără inutil un drept fundamental atât timp cât cei ce trebuie să asigure punerea în aplicare a hotărârii nu o fac iar în plus solicită judecătorilor să încalce jurământul privind obligaţia de judeca „fără părtinire” ameninţând direct sau indirect judecătorii ce dau soluţii contrare opiniilor acestor reprezentanţi ai Statului.

Astfel, degeaba încearcă un profesor sau un pensionar să-şi câştige anumite drepturi în instanţă din partea unui judecător ce-şi respectă jurământul, atât timp cât reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă au puterea de a emite legi sau ordonanţe ce practic înlătură de la aplicare aceste drepturi sau le întârzie, le eşalonează atât de mult încât cetăţeanul să nu mai fie practic interesat de aceste drepturi sau macăr să nu mai aibă nicio bucurie atunci când le dobândeşte.

De asemenea, reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă, deşi cunosc numeroasele alte probleme ale justiţiei, ce împiedică judecătorul să-şi respecte jurământul său, obligă cel mai adesea judecătorul să asiste neputincios cum sunt încălcate drepturile fundamentale, prin pronunţarea cu mare întârzierea a unor soluţii aspect determinat atât de finanţarea insuficientă a justiţiei cât şi de o legislaţie ce descurajeaza soluţionarea rapidă a cauzelor şi refuză o justiţie de secol XXI.

„Drepturile şi libertăţile fundamentale” ce trebuie apărate conform jurământului de fiecare judecător sunt explicate detaliat la un nivel european de hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului arătând că aceste drepturi trebuie să fie reale iar nu iluzorii, însă reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă au transformat drepturi fundamentale în iluzii şi înţeleg să le respecte doar atunci când se ajunge la o condamnare a ta, Stat Român de instanţa europeană.

Dar de fiecare dată reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă, indiferent de culoarea politică, nu au înţeles să-şi asume măcar o parte de vina pentru hotărârile de condamnare ci au preferat să arunce vina pe judecători, ce nu se puteau apăra, fiind ţinuţi de o obligaţie de rezervă.

Astfel profesia de judecător a încetat a mai fi onorabilă, a devenit un stigmat.

Astfel acum cred cu tărie că pentru respectarea jurământului, ce nu poate fi retras odată depus, trebuie să găsesc o altă cale iar această cale, în opinia mea, nu poate fi decât punerea la dispoziţia societăţii a tuturor cunoştinţelor şi aptitudinilor mele pentru a obliga reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă să permită apărarea „drepturile şi libertăţile fundamentale”, eventual sprijinind cetăţenii să ducă tot mai multe cauze în faţa singurilor judecători ale căror hotărâri sun respectate pe deplin de reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă, cei ai Curţii Europene a Drepturilor Omului şi ”fără părtinire” scoţând întotdeauna la iveală vinovaţii pentru condamnările suferite.

Am să ascult cu această ocazie şi sfatul unui reprezentant al tău, Stat Român, la nivel european şi „am să merg în sectorul privat”.

Deşi această demisie nu este determinată de o luptă pentru salarii şi pensii nu pot să nu reamintesc, Stat Român, că mulţi colegi au devenit judecători, în loc să meargă de la început în sectorul privat, pentru că le-a fost promisă o profesie onorabilă, cu salarii la nivelul demnitarilor, profesie care le va asigura o bătrâneţe liniştită printr-o pensie de serviciu, care să compenseze tot ce au pierdut alegând să fie judecători.

Astăzi este evident că au fost înşelaţi.

Am scris această scrisoare adresată direct ţie, Stat Român, în speranţa că mai sunt valabile cuvintele lui Tudor Vladimirescu ce ne spunea în urmă cu peste un secol şi jumătate că Statul este poporul „iar nu tagma jefuitorilor”

Cu un deosebit respect pentru Statul Român,

Florin Niţă

judecător demisionar

judecător la Tribunalul Brăila – vicepreşedinte delegat la Judecătoria Brăila